Pagina de start Noutăţi Harta site-ului Despre site
Timpul local în Moldova: 18.08.2017 13:43
RORUEN

www.moldova.md Moldova
Ghid turistic
Tururi şi excursii
Locuri pitoreşti
Climatul investiţional
Legislaţia
Oportunităţi
Cultură
Despre Republica Moldova | Cultură

Andrei Mudrea; culori şi parabole

Întunericul are o singură culoare, pe cînd lumina – o mulţime. Este un lucru de care ne-a convins, o dată în plus, şi cunoscutul artist plastic din ţară, Andrei Mudrea, la recenta sa expoziţie personală, vernisată cu prilejul împlinirii frumoase vîrste de 55 de ani. Genericul expoziţiei, "Clipe delumină", poate fi atribuit oricărei lucrări, însă, în cea mai mare măsură, bineînţeles, celor ce poartă chiar denumirea în cauză.

Peste douăzeci de picturi de diferite mărimi şi configuraţii ne prezintă acest antipod ce însoţeşte omul de la facerea lui încoace, – întuneric-lumină, lumină-întuneric –,fireşte, înţeles de fiecare dintre noi în mod diferit. Pentru Andrei Mudrea, aceste două categorii constituie temelia unei viziuni proprii privind existenţa umană, aceasta comportînd un mesaj artistico-filozofic, în care, – chiar şi în cazul cînd ocupă în perimetrul lucrării un spaţiu mic, – precumpănitoare este lumina. Nu cea care ne aduce, după noapte, ziua, pentru ca lumea, după ce şi-a împlinit orele de somn, să poată porni în alergare după ce vrea ea şi ce ştie ea, chiar dacă nu totdeauna are neapărată nevoie de asta.

Lumina din picturile lui Mudrea – fie doar şi un strop – este cu totul alta, una de origine divină, deci, capabilă să împrăştie întunericul din sufletele noastre şi, dacă o dorim, să rămînă acolo pentru orice oră de noapte şi de zi, chiar şi pentru totdeauna. Aceasta lumină Andrei Mudrea o stropeşte pe mulţimile de culori ale întunericului ca să ne demonstreze puterea luminii, ca să ne dăm seama că un strop de lumină, în mod miraculos, e capabil să împingă în neant şuvoaie de întuneric. Dacă am face o paralelă cu viaţa noastră de toate zilele, am putea spune că şi o bucurie mică îl poate ferici pe om, îndeosebi pe unul care nu obişnuieşte să ceară de la viaţă mai mult decît i se cuvine...

Pictorul Andrei Mudrea continuă să îndreptăţească marca “Andrei Mudrea, coloristul”, atribuită lui de critica de specialitate cu ani în urmă, la începutul carierei, culoarea în pînzele lui urmînd să aibă un subtext mai mult sau mai puţin conturat. În ambele cazuri, anume ea este principalul imbold spre meditaţie, aşa încît omul care stă în faţa pînzei – fie că e una din ciclul “Urma de aur” sau “Insula comorilor”, fie că e o “Metamorfoză” sau “Pensulaţie în alb” –  poate inventa subiectul sau legenda sa, pe potriva lumii în care există el, a vieţii pe care o trăieşte el. Deci, Andrei Mudrea face o pictură nu pentru delectarea ochiului, ci pentru lucrarea minţii, altfel spus, pentru gîndire.

Acest mesaj îl imprimă mai ales pasiunii sale din ultimii ani, pe care o numeşte artobiect. Nu e ceva nou în lume, însă e ceva nou la noi. Cîte o lucrare-două de-ale lui de acest gen am văzut la unele expoziţii de grup, acum, însă, Andrei Mudrea nu a ratat şansa de a prezenta un număr impunător de compoziţii executate într-o manieră tehnică proprie: nişte construcţii, la prima vedere bizare, din diferite vechituri aruncate de lume ca nişte lucruri fără de nici un folos. Pe acestea, le-a cules de oriunde le-a văzut şi le-a găsit şi le-a adunat în atelier, cu gîndul că într-o bună zi le va găsi rostul. Şi, într-adevăr, l-a găsit. Cu ajutorul lor, reuşeşte să creeze o lume a parabolelor.

Deci, e posibil să spui ceva şi cu ajutorul unor chiroane ruginite bătute în jurul cadranului unui ceasornic mare, cu o lumînare în locul acelor. Chiroane fiind 12, iar compoziţia numindu-se “Cina cea de taină” – dacă eşti creştin – ai ce-ţi aduce aminte şi ai la ce gîndi... Chiar şi un singur chiron, -dar unul înfiorător de gros şi lung, – care străpunge un drug masiv de lemn străvechi, te duce cu gîndul mai ales la Golgota lui Iisus. Omagiu la Giordano Bruno, lui Pablo Picasso, lui Diogene – compoziţii sofisticate, însă nu într-atît, încît să rămîi cu totul nedumerit în faţa lor. Aceştia au fost temerari ai timpului în care au trăit, deschizători de căi, dărîmători de stereotipuri, demni nu numai de a nu fi uitaţi, ci şi de a fi urmaţi.

Dacă am face-o fără obişnuita noastră grabă-grăbire, tîlcuirea compoziţiilor artobiect plăsmuite de Andrei Mudrea poate fi întru folos. Să zicem, ceaunul cu fundul spart agăţat cu un lanţ de o construcţie cu alură modernă semnifică Europa plus Moldova.

Se numeşte “Intrarea în Europa”. Astfel, artistul a vrut să ne arate cam la ce nivel de dezvoltare ne aflăm în comparaţie cu alte ţări europene, sugerîndu-ne că aici nu e cazul să ne grăbim. Pentru ca Moldova să devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, nu sînt suficiente doar vinurile ei, oricît  de bune ar fi. E nevoie să fie pusă în valoare cultura – la început, acasă, apoi în afara ei, pentru că asta e principala bogăţie a poporului nostru. Am putea zice că artistul nu are
dreptate?!

Anastasia RUSU-HARABA

Articole din categoria "Cultură"

Verdele fără sfîrşit

De Gheorghe Malarciuc auzisem atunci cînd citisem în revista „Nistru” frumoasa lui nuvelă „Firicel de iarbă verde”...



detaliat
Privirea Lumii cu văzul lăuntric...

Nu mă consider creator, deci, pur şi simplu activez în domeniul graficii de carte sau al graficii publicitare.



detaliat
Viaţa ca un roman de Preda

Fiecare scriitor aduce în literatură o lume a sa, în care protagoniştii acţionează potrivit intenţiilor ce le dictează creatorul cu simţurile lui de demiurg.



detaliat
Ultima actualizare: 15.09.2009 sus
Pagina de start Noutăţi Harta site-ului Despre site
Despre Republica Moldova Puterea de Stat Societatea Economia şi businessul Relaţiile internaţionale Catalog de resurse
Administrarea tehnico-tehnologică: Centrul de telecomunicaţii speciale

Statistica vizitatorilor: 28969703